Lumea sumo-ului deplânge pierderea lui Asahikuni, fost ozeki și antrenor influent, care a murit marți, la Tokyo, la vârsta de 77 de ani, după o lungă luptă cu diabetul. Supranumit „Piranha” în zilele sale de luptător, Asahikuni s-a remarcat prin tenacitatea sa feroce, devenind o figură iubită printre fani și colegi de breaslă.
Deși avea o constituție mai mică și s-a confruntat inițial cu dificultăți pentru a îndeplini standardele fizice ale sumo-ului, Asahikuni a reușit să obțină rangul de ozeki, al doilea cel mai înalt în acest sport, depășindu-și limitele fizice printr-o determinare de neegalat. Competițiile împotriva trio-ului legendar format din Kitanoumi, Wajima și Takanohana l-au transformat într-unul dintre cei mai admirați luptători ai acelei perioade.
Totuși, cea mai mare moștenire a lui Asahikuni a început după retragerea sa, când a devenit antrenor sub numele de Oshima. În 1992, el a recrutat șase tineri luptători mongoli în propria-i școală, creând o punte culturală semnificativă. Această mișcare a stabilit o linie de succes mongolă în sumo, care avea să reformeze topurile sportului pentru decenii întregi. Începând cu victoria lui Asashoryu în Cupa Împăratului din 2002, luptătorii născuți în Mongolia au dominat sumo-ul aproape două decenii, obținând colectiv un impresionant număr de 102 Cupe ale Împăratului.
Sub îndrumarea lui Oshima, luptători precum Kyokushuzan și Kyokutenho au deschis drumul pentru viitorii campioni mongoli. Deși niciunul dintre ei nu a atins rangul de yokozuna, realizările lor au pus bazele pentru generațiile următoare. Într-o întorsătură amară, Kyokutenho și-a câștigat prima Cupă a Împăratului la câteva luni după retragerea lui Oshima, un moment ce ar fi fost o culme pentru școală, dacă ar fi fost încă activă.
Ca antrenor, Oshima l-a mentorat și pe Asahifuji, care a devenit yokozuna și a condus mai târziu revenirea spectaculoasă a lui Terunofuji. Alți foști luptători din școala lui Oshima, cum ar fi Asahiyutaka și Kyokutenho, au devenit, de asemenea, antrenori respectați, formând noi generații de talente în sumo.
Parcursul lui Asahikuni a fost definit de rezistență. În ciuda faptului că s-a luptat cu probleme cronice de sănătate pe parcursul carierei sale, el le-a spus odată medicilor că visul său era „să moară în ring”, evidențiind devotamentul său neclintit față de sumo. Dăruirea sa, atât în interiorul, cât și în afara ringului, rămâne un testament al unei vieți remarcabile și al influenței sale de durată asupra sportului național al Japoniei.
